Despre Steaua – Braşov pe gspTV
Steaua Bucureşti a câştigat pe teren propriu, meciul din etapa a IIa a Ligii I cu scorul de 2-1, în faţă lui FC Braşov (asta e ştirea, că mulţi nu prind RCS sau DIGI).
Steaua a jucat mai bine decât m-am aşteptat, Braşovul lui Lucescu nu a putut mai mult. Însă pe lângă meci, am remarcat câte ceva:
● Sponsorul Stelei, Citifinancial, făcea reclamă pe panourile luminoase cu “Şi noi suntem stelişti”. Mă întreb ce părere au dinamoviştii, rapidiştii, suporterii lui CFR sau ai Craiovei de reclama asta. Înţeleg că eşti sponsor, dar nu limita clienţii după un target fotbalistic.
● În pauza meciului (şi în timpul său) gspTV trebuia să afişeze reclama la “LIGA I REALITATEA” (de la Realitatea TV), dar ce credeţi? Exact în momentul când începea “Reali…” se schimba promo-ul sau se închidea transmisia. Ce respect nu?
● În pauza meciului s-a arătat rezumatul unui meci Unirea Urziceni cu FC Argeş. Au apărut secvenţe cu startul partidei, au băgat nişte cadre cu MM Stoica (în colţul ecranului era afişat scorul 0-1), au băgat cadre cu fază primul gol (păi cum? după? r: da) şi au continuat rezumatul (scor final 3-2). Aşa se face un rezumat?
● În promo-urile din pauza meciului, m-au deranjat două lucruri: în promo-ul pentru ştirile gspTV se spunea “ŞTIRI SPORTIVE” (A… deci şi de la olimpiadă tot la voi?), iar în promo-ul unei emisiuni “TOT FOTBALUL ROMÂNESC” (n-am urmărit, recunosc. dar daţi şi ştiri din divizia B?).
Până la urmă gspTV pare un post bun pentru fotbal… trimite oamenii la stadion şi fidelizează abonaţii RCS şi DIGI. (Da. Dacă aveam alt provider de cablu, îi înjuram şi eu.)
Aştept un articol la Ahilosu, care ştiu că a fost la meci. Cum a fost atmosfera? Preiei legătura…
Cristina Sztoika @ EXCLUSIV
Acest material a fost realizat în martie 2008, publicat pe 13 martie şi republicat astăzi.
La fiecare început de lună sau na.. pe la mijlocul lunii, parterele facultăţilor sunt pline de fete sau băieţi care împart reviste. Au în spatele lor cutii întregi pline de acelaşi număr al unei publicaţii. Probabil fiecare din colegii mei sau dintre cei de la alte facultăţi au auzit de Student MAX. Până la urmă o iei din mâna celor care o împart gratuit gândindu-te şi la viitorul unui curs sau seminar plictisitor. Teoretic este revista pentru studenţi cu cel mai mare tiraj, practic este cea mai cunoscută şi citită… În spatele publicatiilor niciodată nu se află doar o tipografie şi un calculator, ci şi oameni care crează conţinutul respectiv şi semnează la finalul unor articole de multe pagini mărime.
A plecat acum 4 ani din Râmnicu Vâlcea la ASE-ul din Bucureşti…
Cristina Sztoika @ EXCLUSIV
… redactor-şef la Student MAX
Floryan: Cristina aş vrea să te prezinţi pentru cititorii YoYolino şi spune-mi câte ceva despre realizările profesionale de până acum.
Cristina: Realizări profesionale: StudentMax. Singurul loc în care am lucrat până acum. Mi-a plăcut foarte mult că am crescut şi am învăţ multe. O experienţă extraordinară.
Pe viitor m-am hotărât: o să fac marketing, branding, publicitate sau training 
. După cum vezi, ştiu “foarte bine” ce vreau de la viaţă )))
Floryan: Cum ai ajuns să scrii pentru o publicaţie?
Cristina: Eram în anul I, şi-mi amintesc că profu de engleză a venit într-o zi la oră şi a zis că el lucrează împreună cu o echipă de tineri şi că vor să lanseze o revistă pentru studenţi. Ne-a întrebat dacă am fi şi noi interesaţi să scriem. M-am ţinut atunci două săptămâni după el, l-am sunat şi i-am dat mailuri ‘fara număr’, cum se zice . după două săptămâni m-a băgat prima data în seamă – mi-a zâmbit şi mi-a zis “da, se pare că îţi doreşti cu adevărat chestia asta. să vedem ce ştii să faci” şi mi-a dat să scriu un articol de probă. dă rest is history
“…îmi fac TO DO list-uri interminabile:) Altfel n-aş face faţă.”
Floryan: Eşti redactor-şef la StudentMax, ‘redactor-şef’ sună important, ce face un redactor-şef la o publicaţie ca StudentMax?
Cristina: Nu ştiu cum e în alte publicaţii, dar la StudentMax eu fac cam tot . Glumesc, dar să ştii că într-o oarecare măsură e adevărat. Eu coordonez echipa de jurnalişti, mă asigur că îşi scriu articolele la timp, că avem poze, apoi trebuie să corectez respectivele articole. Tot eu strâng materialele şi le dau mai departe designer-ului şi celor de la producţie. De la distanţă nu pare foarte greu, dar te asigur că e foarte migălos şi e o muncă stresantă până aduni toate detaliile şi toate articolele, şi toate machetele şi toate siglele sau pozele… Trebuie să fii foarte ordonat, că nu cumva să uiţi ceva – eu, de exemplu, îmi fac TO DO list-uri interminabile Altfel n-aş face faţă.
Floryan: Cum s-ar desfăşura o zi obişnuită la servici pentru tine? Read more
Coloana sonoră “The Dark Knight”
Da. Pentru că sunt un fan al filmului. Da. Pentru că l-am văzut de două ori. Da. Pentru că şi coloana sonoră a fost superbă.
Melodia se numeşte “A Dark Knight” şi este făcută de Hans Zimmer şi James Newton Howard.
Aventuri la bancă
Ca tot bloggerul muncitor şi perseverent m-am dus (la început de lună) astăzi să scot banii de la google. Fiind de puţin timp în cartierul ăsta nu mai avusesem experienţă cu băncile din zonă. Am preferat să mă duc la sediile apropiate de blocul meu decât să pierd o oră şi ceva pentru a lucra cu cele din centru.
Ajung în zona “piaţă” a cartierului şi acolo văd un BCR (care nu face operaţii cu Western Union) şi un Raiffeisen Bank. Intru la Raiffeisen şi mă aşez la coadă. Deşi erau doar 2 oameni, fiecare la câte un ghişeu, eu tot am aşteptat vreo 20 de minute până mi-a venit rândul. Ajung în faţa lucratoarei de acolo, îmi cere datele (de obicei le scriu pe o hârtie ca să nu fiu nevoit să i le dictez), îi dau hârtia cu datele şi buletinul şi aştept.
Tastează dânsa vreo 5 minute după care urmează conversaţia
Domnişoara: Dumneavoastră mai aveţi un prenume, care nu este trecut aici.
Eu: Ok, dar nu este prima data când primesc bani, iar până acum nu a fost nicio problemă.
Domnişoara: Nu pot, dacă era greşită o literă se mai putea, dar aşa nu.
Eu: Ok, o zi bună.
(Ţin să precizez că este a 8-a sau a 9-a oară când scot bani, iar această problemă nu a mai apărut până acum).
Ies din bancă şi observ că Banca Transilvania este lângă. De fiecare data am fost tratat bine la B.T. şi o uşurare m-a cuprins când am văzut că este o sucursală acolo. Întru şi mă aşez în faţa ghişeului unde mi se completează datele. Era o sucursală atât de mică încât dacă vroiai să stai în faţa liniei galbene (pentru confidenţialitatea celui din faţă ta, bla bla) stăteai cu fundul pe biroul unui alt ghişeu. În fine. Urmează conversaţia domnişoara B.T. – EU: Read more
Mi-am luat inima-n dinţi – photoshop learning
Astăzi am instalat pentru prima dată Photoshop-ul. În ziua de azi am văzut că deja cunoştintele de Office sunt mult prea subţiri, iar lucrul în programele de editare grafică începe să fie la ordinea zilei. Tineret-ul (raportat la mine să zicem 14-15 ani) începe să câştige teren şi tot mai mulţi oameni ştiu să decupeze o imagine sau să îi pună o strălucire.
La fel ca majoritatea lucrurilor ce le-am învăţat pe calculator (poţi băga aici şi capitolul online) şi photoshop-îl îl voi învăţa prin încercări (având în faţă şi nişte tutoriale, că e plin netul de tutoriale photoshop). Au trecut vreo 2 ore de când l-am instalat şi deja am învăţat câteva lucruri interesante… gen: cum să decupez o persoană dintr-o poză, cum să schimb un fundal, cum să pun o reflexie unui text samd.
So, let’s the game begin.
Mă simt ca atunci când eram mic şi primeam o jucărie nouă, ştiam doar că trebuie să mă joc cu ea, nu şi cum să mă joc.