Pentru unii, anii trec prea repede
Astazi am iesit din casa cu gandul de a ajunge in Piata Romana. Dupa ce am mers cateva minute m-am dumerit ca afara ploua si nu ninge, desi pe strada (plina de balti si gropi) era zapada. Dau sa traversez strada pe care se afla statia de autobuz si vad ca masina ce trebuia sa ma duca la destinatie abia ce plecase din statie. Zic “ok, vine alta”. Ajung in statie si cum asteptam eu cu urechile acoperite de o chestie d’aia de pus pe urechi si cu doua glugi, un batranel intra in vorba cu mine.
- Scuza-ma ca te deranjez, dar vreau sa te intreb ceva.
- Spuneti!
- Vezi, in spatele tau, pe aia scrie “angajam personal fast fod”. (“aia” era o semi-cladire din teropan si plastic unde respectivii proprietari doreau sa faca un fast-food.)
- Da.
- Spune-mi si mie ce inseamna “fast fod”? Ce vor sa faca?
- Vor sa faca un magazin unde sa se vanda sandvisuri.
- Aaaa. Acum inteleg. Scuza-ma ca te-am deranjat, doar ca sunt batran si nu le am cu cuvintele astea. Deci asta inseamna “fast fod”….
- Nu-i nimic. Sa va explic: “food” inseamna mancare, iar “fast” inseamna repede.
- Multumesc, multumesc. Imi cer scuze de deranj, dar eram curios ce vor sa faca aici.
- Si in ce limba e?
- In engleza.
- Aaaa. Eu nu am invatat la scoala si d’aia nu stiam.
Discutia a continuat, batranul intrebandu-ma la ce facultate sunt, de unde sunt, varsta, nume etc. Dupa care a inceput:
- Eu sunt din judetul Ialomita, din Slobozia. Am venit in Bucuresti la 14 ani, in 1944. La 14 ani. Stii ce inseamna asta Florine? Am 81 de ani acum. Ce de ani au trecut. Ma bucur ca inca mai pot sa merg. Ca nevasta mea are probleme cu picioarele si nu prea se mai poate deplasa. Eu macar pot sa ma mai misc de ici pana colo.
Batranul nu avea baston si mergea destul de bine pentru varsta lui. Incerca sa-si ceara scuze pentru fiecare intrebare ce o punea si imi ura “sanatate si noroc in viata” pentru fiecare raspuns ce i-l dadeam. Parea foarte curios de lucrurile ce se intamplau intr-o lume ce era mult prea departe pentru el. Si-ar fi dorit sa invete lucrurile noi ce-l depaseau si ii parea rau ca era batran. Ii parea rau ca trecuse viata pe langa el asa repede. A repetat de cateva ori ca anii trec foarte repede si nu a uitat sa ma sfatuiasca sa stiu sa ii traiesc cum trebuie.
Cand a venit autobuzul, batranul a plecat. Venise in statia de autobuz doar ca sa afle lucruri si ca cineva sa-l asculte. Sa-l asculte cineva care mai are toata viata inainte. Acest post nu l-am scris ca sa arat ceva. Doar ca… mi-a facut placere sa vorbesc cu dansul.
Comentarii:
5 Responses to “Pentru unii, anii trec prea repede”
Leave a Reply
Articol tău a fost adăugat pe Bligg…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe Blogoree bligg! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.blogoree.ro/Personale/Pentru_unii_anii_trec_prea_repede...
“Ii parea rau ca trecuse viata pe langa el asa repede.”
De ce neaparat “pe langa”?! De unde stii ca nu-si traise viata?
Din conversatia ce am avut-o cu el asta a reiesit. Iar la final mi-a spus cum sa mi-o traiesc pe a mea spunand ca el nu a facut asa.
Am avut si eu o conversatie de genul acesta cu un batran sosit de la Bucuresti intr-o veche statiune balneoclimaterica. Insa tema era cu totul alta… insa imi placea cum ne indruma si ne dadea sfaturi. Numai bine
adevarul este ca viata trece destul de repede,tot ce vreau sa va zic este sa traiti cat mai bine si sa fiti fericiti,fara regrete,presupun ca asta vroia sa zica si batranul respectiv.