[outdoor smecher] Statie de autobuz Nescafe
Marius, comentarii?
RATBul si controlorii din autobuze
RATBul mareste numarul de controale in autobuze
Incep acest articol de la un tweet dat de mine acum cateva ore in care spuneam “am prins 6 controale pe ratb in ultimele 4 zile“. De atunci am mai fost odata in oras. La dus am prins din nou control. La intoarcere am sunat persoana care m-a insotit la plimbare ca sa vad daca a apucat sa se urce in ratb si mi-a spus ca da si ca tocmai a prins si controlul. Ne-am intors din oras la 7 seara. Duminica la 7 seara. De cate ori ati prins controlol duminica la 7 seara? De cate ori, cand ati vrut sa mergeti in oras seara, v-ati zis: “e seara, weekend, nu prind eu control”?
R:niciodata, mereu!
Se face ca eu am abonament la ratb si astfel la niciunul din cele 7 controale prinse in ultimele 4 zile pe autobuz sau tramvai nu am avut de suferit. Daca n-as fi avut bilet as fi avut de platit 350 RONi pe loc (7×50 RONi) sau 700 RONi mai tarziu. Read more
Pentru unii, anii trec prea repede
Astazi am iesit din casa cu gandul de a ajunge in Piata Romana. Dupa ce am mers cateva minute m-am dumerit ca afara ploua si nu ninge, desi pe strada (plina de balti si gropi) era zapada. Dau sa traversez strada pe care se afla statia de autobuz si vad ca masina ce trebuia sa ma duca la destinatie abia ce plecase din statie. Zic “ok, vine alta”. Ajung in statie si cum asteptam eu cu urechile acoperite de o chestie d’aia de pus pe urechi si cu doua glugi, un batranel intra in vorba cu mine.
- Scuza-ma ca te deranjez, dar vreau sa te intreb ceva.
- Spuneti!
- Vezi, in spatele tau, pe aia scrie “angajam personal fast fod”. (“aia” era o semi-cladire din teropan si plastic unde respectivii proprietari doreau sa faca un fast-food.)
- Da.
- Spune-mi si mie ce inseamna “fast fod”? Ce vor sa faca?
- Vor sa faca un magazin unde sa se vanda sandvisuri.
- Aaaa. Acum inteleg. Scuza-ma ca te-am deranjat, doar ca sunt batran si nu le am cu cuvintele astea. Deci asta inseamna “fast fod”….
- Nu-i nimic. Sa va explic: “food” inseamna mancare, iar “fast” inseamna repede.
- Multumesc, multumesc. Imi cer scuze de deranj, dar eram curios ce vor sa faca aici.
- Si in ce limba e?
- In engleza.
- Aaaa. Eu nu am invatat la scoala si d’aia nu stiam.
Discutia a continuat, batranul intrebandu-ma la ce facultate sunt, de unde sunt, varsta, nume etc. Dupa care a inceput:
- Eu sunt din judetul Ialomita, din Slobozia. Am venit in Bucuresti la 14 ani, in 1944. La 14 ani. Stii ce inseamna asta Florine? Am 81 de ani acum. Ce de ani au trecut. Ma bucur ca inca mai pot sa merg. Ca nevasta mea are probleme cu picioarele si nu prea se mai poate deplasa. Eu macar pot sa ma mai misc de ici pana colo.
Batranul nu avea baston si mergea destul de bine pentru varsta lui. Incerca sa-si ceara scuze pentru fiecare intrebare ce o punea si imi ura “sanatate si noroc in viata” pentru fiecare raspuns ce i-l dadeam. Parea foarte curios de lucrurile ce se intamplau intr-o lume ce era mult prea departe pentru el. Si-ar fi dorit sa invete lucrurile noi ce-l depaseau si ii parea rau ca era batran. Ii parea rau ca trecuse viata pe langa el asa repede. A repetat de cateva ori ca anii trec foarte repede si nu a uitat sa ma sfatuiasca sa stiu sa ii traiesc cum trebuie.
Cand a venit autobuzul, batranul a plecat. Venise in statia de autobuz doar ca sa afle lucruri si ca cineva sa-l asculte. Sa-l asculte cineva care mai are toata viata inainte. Acest post nu l-am scris ca sa arat ceva. Doar ca… mi-a facut placere sa vorbesc cu dansul.
Mama despre Bucureşti Mall: “Ca la circ…”
Astăzi m-a vizitat mama la Bucureşti. Locuind aproape de Bucureşti Mall (Vitan sau cum vreţi voi să-i ziceţi) m-am gândit să facem o vizită până acolo. Ne-am plimbat de la un etaj la altul, privit chestii, iar la final… (privind cupola mall-ului) mama îmi spune:
“Arată ca la circ.” Nevrând să facă o jignire, aşa a făcut ea asemănarea.
Eu mă gândesc că este o mai mare asemănare decât cea de aspect… să ne uităm la oameni.
Exista oameni…
Astazi am facut celebrul (de ceva timp) drum “Ramnicu Valcea – Pitesti – Bucuresti (Militari)” cu autocarul. Dupa ce m-am trezit la 9 (cu noaptea in cap) si mi-am rupt spatele (la propriu) cu geanta cu mancare, m-am urcat si in autocar. Nu stiu cum se face, dar atunci cand am rezervare mereu primesc loc in spate, lucru ce rar mi s-a intamplat cand mi-am cumparat bilet direct de la casa. In fine, trecem peste.
Si pleaca titi-ul. Iar pe la jumatatea drumului, undeva printr-o padure aproape de Pitesti, incepe sa vomite o fetita (de vreo 6-8 ani asa). Familia ei statea relaxata, tatal o tinea in brate “ajutand-o” cu o punga deschisa, iar mama cu cele doua surori ale copilei isi continuau “vizionarea” pe geam.
Dupa vreo 3 “goliri” in punga (se auzea, ca daca ma uitam imi venea si mie rau) un domn din fata, vine in spate si incepe: “are cineva o punga ca ii este fetitei rau? a domnu domnu, am gasit si o pastila sa o ia. Daca vreti sa vina mai in fata, ca sa nu se mai uite pe geam in lateral. Stati ca va aduc un servetel”. Si uite cum au inceput vreo 4 tineri (intre 25-35 ani) sa ajute o fetita la care pana si parintii erau indiferenti. Remarcabil pot zice (eu deja incepusem sa numar copacii de pe drum, pentru ca imi aminteam ca asa faceam si eu cand eram mic, cand ma suiam in autobuz imi luam mereu punga cu mine 
) ). De putine ori se intampla ca oamenii sa sara in ajutor.
Dar ce se intampla? Se scoala un mos si incepe “dar de ce i-ati dat sa manance inainde de drum? dar de ce nu aveati pungi cu dumneavoastra?” si etc. (oameni batuti in cap).
Cateodata ma bucur ca exista oameni, dar ma intristez cand apar si replici.